am uitat

Ne cufundam zilnic in mediocritatea existentei si ne vedem seara franti de oboseala. Nu mai avem timp! nici de noi, nici de familie, nici de prieteni; suntem extrem de ocupati. Nu mai stim sa ne bucuram de lucruri simple, de rasfoitul unei carti in iarba verde si bogata, inmiresmata de aerul proaspat si racoros al dealurilor si al muntilor; am uitat sa fim fericiti dimineata cand ne trezim pentru simplu fapt ca ne trezim si prin asta avem o zi intreaga in fata pentru a ne bucura de ea; am uitat sa ne mai plimbam, folosind fie metrou, fie masina; am uitat sa ne bucuram pentru ceea ce avem; altii au dus-o si o duc mult mai rau; am uitat sa fim buni... sau poate putin mai buni:). Asa ca,
nu ne mai gandim la cat de periculos e omul. El distruge. Pe oriunde calca distruge: o floare, un fir de iarba, un dram de aer, un pamant...

ani de liceu....

Ani de liceu cu emotii la romana
Ani de liceu cand la mate dai de greu...

Citesc din ce in ce mai stupefiata, din ziare, noi cazuri din liceul Avram Iancu din Brad: hartuiri sexuale peste hartuiri sexuale. Unde e spiritul profesorului prin care sa hraneasca sufleteste personalitatea in dezvoltarea a adolescentului? Care este menirea lui acum?
Eu vedeam si inca vad in imaginea unui profesor atitudinea demna si decenta prin care sa-si inspire discipolii in a se dezvolta principial. Mai mult, respectul trebuie sa le ghideze pasii in fiecare moment al zilei. Cand am mentionat respect, ma refer la respectul fata de elevi, carora, un profesor, le poate fi mentor spiritual, invatandu-i atat materia predata, cat si moralitatea vietii.
Nu pot sa cred ca in ziua de azi un liceu de prestigiu se face din ce in ce mai cunoscut prin asemenea fapte intolerabile. Din cate imi aduc aminte,din pacate, pe vremea cand elevii participau la olimpiade atat judetene, cat si nationale, nu se posta in presa nicio stire cu privire le elevii eminenti. In loc sa apara in presa nume de profesor de talia dnei Jianu, dnei Coroi sau dnei Stanescu, a caror reputatie este direct proportionala cu munca depusa timp de ani de zile pentru "scolirea" multor generatii de adolescenti, vad tot mai mult imaginea acestui liceu legata de scandaluri de cea mai joasa speta. Rusine!

Unde s-au dus, unde-au apus
Ani de sus ai gloriei....

Daca bani nu e... facem

A fost odata ca`n poveşti
A fost ca niciodată
Din randurile ardeleneşti
O "preaînaltă" faţă.

Si era unul in Parlament
Si mic si prim-ministru
Dand ordine si legi
Alaturi de ai lui colegi.


Din umbra falnicelor bolti
El gandul si-l indreapta
Spre banii-n plus
Si de romani adusi.

Privea in tara, prin rapoarte,
Rasar si se-nmultesc
Al randurilor somere
Ce se plang de tot mai multe belele.

Dar cui ii pasa de asta acum
Ca nu-i vede nici azi, nici maine
Si dorinta lui e asta:
Bani in buget sa i se adune.

Vreme trece, vreme vine...
Toate`s noi si noua toate.....

Casa din copac

Din ciclu "Cum sa facem sa mai scoatem bani de la contribuabili", guvernul dlui "preainalt" Boc propune noi taxe si impozite- ca cele care erau pana in momentul de fata erau putine.
Astfel, ca oricum romanu` are bani, si daca nu are tot trebuie sa faca, se propune impozit si pe locul de sub casa, pentru ca, in momentul de fata, nu este suficient ca se plateste impozit pe casa si locul pe care e facuta aceasta trebuie sa fie impozitat. Dar oare exista persoane care au case in copaci? In cazul acesta, cum ar trebui impozitat locul respectiv? In functie de umbra facuta pamantului? Dar daca se pune problema in felul acesta, atunci ar trebui sa se ia in considerare ca umbra casei respective este relativa, in functie de cum rasare/ apune soarele; dar ce vor face atunci cand e innorat? .... hmm.... cred ca este o noua problema de dezbatut pentru parlamentari.
O solutie in momentul de fata ar fi sa se construiasca case in copaci, deoarece nu au parlamentarii o varianta de impozitare si pentru ei.
Oricum, cred ca dl prim-ministru, daca tot este in perioada in care face "cadouri" de iepuras romanilor, ar trebui sa-si mai imbunateasca planul de "sa facem bani pentru stat". In acest caz, ii propun sa studieze perioada de iobagie din Transilvania, ca acolo gorfii si domnii unguri si-au pus mintea la contributie in asa fel incat taranii aveau doar bani de dat si nicidecum de luat. Si noi romanii fiind solidari cu guvernul, platim tot ceea ce ni se spune, ca .. deh... daca nu are statul bani trebuie sa-i dam noi.
Sau ar trebui sa tratam actiunile parlamentarilor in functie de versurile lui eminescu: "Ce e val ca valul trece... Tu ramai la toate rece".

Poezieeee

Ce`ti doresc eu tie, dulce Romanie?
Tara mea de hoti si cu un sef "chior"?
Cu`n prezent irascibil
Dar cu un trecut de mare viitor!
Fiarba vinu`n cupe, spumege pocalul
La ministrii si la alti conducatori
Caci fii patriei tale, cei mai multi se pare,
Taxele si impozitele de la zi la zi li se maresc.

Visul de taxare a lui Boc apare
Ca o oaza mare in a crizei scapare
Dar ce mai conteaza ca romanii someri
Nu mai au bani nici macar de mancare
Cand ei trebuie sa fie cei care achita
Cate-o noua taxa, special aparuta
Ca sa majoreze leafa din guvern.